Istoria cuvântului „altfel”

La început a fost cuvântul…

Suntem o totalitate de experiențe acumulate pe parcursul vieții, frumoase sau mai puțin, o infinitate de „el”, „ea”, „ei” sau „ele”, care ne-au marcat la o anumită etapă.

De această dată istoria e despre „EA” și „ea”.

„EA” era educatoare a unei oarecare grădinițe, „ea” era o puștoaică de înălțimea unui bonsai și la fel de fragilă. „ea” avea 6 ani și nu cunoștea să vorbească o altă limbă decât rusa.

În ziua de 14 iulie „ea” și „EA” s-au cunoscut. „EA” avea părul negru până la umeri, purta ochelari cu lentile groase, care acopereau jumătate din față și o fustă neagră până la pământ.

Au urmat câteva zile… „ea” trebuia să învețe o poezie. Știa doar câteva cuvinte în română și învăța mecanic, repetând după „EA”. După o oră de tentative „ea” a fost pedepsită pentru că „e lenoasă” și urma să stea „în ungheri” cu brațele ridicate și două enciclopedii pe ele, care cântăreau 1/3 din masa ei de 16 kg.

„ea” avea o pasiune față de obiectele și hainele curate. Și pentru că nu voia să doarmă la amiază pe pernele îngălbenite sau îi era dificil să încheie nasturele ușor mai mare decât butoniera, era închisă în baie. „ea” era copilul care putea sta ore în șir, răsfoind o revistă sau jucându-se cu o pungă ce foșnește.

În ultima, din acele 21 de seri în care părinții au venit să o ia de la grădiniță, au auzit mesajul – cheie emis de „EA”: „… „ea” probabil are o problemă de asimilare… sau poate este vorba de ceva mai grav – retard în dezvoltare! Are nevoie de ore în șir pentru a învăța o poezie de patru versuri și nici măcar pantalonii nu poate încheia la 6 ani. Mi-e frică să nu fie vorba de Sindrom Down, poate e cazul să faceți analize?”

Părinții credeau cu desăvârșire în ideea că orice copil e o personalitate, doar că în miniatură.  Toți trei au plecat și nu au mai revenit niciodată.

În două săptămâni „ea” a plecat la școală, în clasa întâi, unde a cunoscut-o pe doamna Tamara, care a făcut posibil ca de Revelion, „ea” să joace rolul Gogoașei… să-și facă prieteni și să fie eminentă  în clasă vorbitoare de română.

Nu suferea de nimic, nici fizic, nici psihic. „ea” pur și simplu a fost „ALTFEL”, cu ritmul ei, valorile ei și percepția ei asupra lumii.

„ea” înțelege că adulții, deseori visează la copii comozi, care nu oferă mii de întrebări pe minut. „ea” știe că etichete au doar hainele.

Acum, fiind adult, „ea” explică picilor și adolescenților că nu este nimic mai frumos decât să fii „altfel”, diferit, unic! Copiii sunt adorabili prin viziunea lor asupra lumii, prin creativitatea lor, prin miile de întrebări și reproșuri adresate, prin setea de cunoaștere, prin nevoia de noi, ADULȚII!

Cu drag, „ea”

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s