5 pași spre activitățile extrașcolare potrivite sau despre vocație

Zilnic am ocazia să comunic cu zeci de părinți, care sunt în căutarea unor activități extrașcolare pentru copiii lor.

Suntem 1700 copii pasionați de tehnologii informaționale. Dar întotdeaunea ne-am simțit un fel de „google translator” între pici și părinți. Ei „vorbesc limbi diferite” și tot se supără unii pe alții că rareori sunt înțeleși. E și logic!

În alegerea programului pentru copii, mesajele  sunt diverse: ce aveți pentru copii de X ani?  sau ce puteți să îmi propuneți?. Uneori fraza începe cu – ce aveți în zile de marți și joi la ora 17.00? sau chiar ce aveți legat de computere? Rareori, discuția ia forma: el/ ea e Daniel/ Ionela, e pasionat(ă) de fotografie, aș vrea să o ajut să-și dezvolte abilitățile! Ce am putea găsi potrivit pentru el/ea? 

Abordarea comercială, cerere-ofertă, nu își are locul aici. Varianta perfectă este să pornim de la întrebările: cum este copilul? ce îl pasionează? la ce visează? Faptul că interesul parvine din partea părinților, de cele mai multe ori, este tratat de copii drept insistență. Deseori, poziția „atotștiutorului” generează 2 consecințe: revolta și tratarea părintelui ca dușman sau inhibiția.

Alegerea activităților extrașcolare este un pas extrem de curajos în identificarea vocației copilului, care va constitui viitoarea carieră. Identificarea vocației nu este despre alegerea unui venit, dar se referă la o viață (ne-) fericită.

Este exact ca și într-un mariaj. Fiecare din noi, părinții, visăm la o căsătorie din dragoste pentru copilul nostru, dar la angajare? Acceptăm și „relație” lipsită de emoții?

După o perioadă îndelungată de căutări, formule de comunicare cu părinții am creat un algoritm, care ar fi util oricui pentru identificarea celor mai potrivite activități extrașcolare.

  1. Conștientizarea faptului – copilul e o personalitate. Chiar dacă are 7, 9, 13 sau abia învață să vorbească, copilul are sistemul lui de valori, un set de „îmi place sau nu îmi place”.  Adulții au trecut deja prin ipostaza de copil, iar picii abia urmează. Neînțelegerea între generații se conturează în: poziția „atoștiutorului” a părintelui și dificultatea copilului de a formula dorințele.
  2. Observația. Fiecare copil de la o vârstă fragedă este un explorator și are constanta senzație că trebuie să participe la tot ce se întâmplă în lume, la care „să pună și el mâna”.  Pentru ca să înțelegem intersele copiilor putem periodic realiza teste ludice (care implică activități de joc). Aceasta ar presupeune 3 etape:
  • plasarea în fața copilului a mai multor obiecte: minge de fotbal, șurubelniță, cabluri, pensulă. Aceasta ar fi o experiență primară care ar putea șopti despre pasiunile copiilor;
  • implicarea părinților în joc – pentru a înțelege motivele alegerii și rolul care și-l atribuie copilul;
  • pentru cei mai versați relevant ar fi realizarea testelor psihologicetestul Luscher, testul figurilor geometrice sau testul arborelui.

*Părinții lui Nikola Tesla visau ca acesta să devină preot, chiar dacă acesta avea o pasiune aparte pentru asamblarea și dezasamblarea obiectelor de uz casnic.

3. Setarea sarcinilor mai complicate. La vârsta fragedă copilul e înfometat de descoperiri! Atunci cum să deosebim pasiunea adevărată de un banal moft?? Simplu, prin setarea unui nou nivel de dificultate. Dacă e interesat de rezolvarea exercițiilor matematice, sarcina nouă ar constitui un exercițiu, care nu l-a mai rezolvat, tehnologii – asamblarea sau programarea, de exemplu, a unei drone avansate, dans – învățarea unei compoziții noi, fotbal –  jocul într-o echipă cu performanță mai mare, etc.

4. Valoarea utilitară. Activitățile extrașcolare ale copilului au șanse mari să devină profesia lui sau chiar vocația, dacă în timp, această activitate poate aduce beneficii și asupra altor persoane. Astfel, fraza „vocația mea sunt jocurile video” poate fi luată în calcul doar în cazul în care copilul realizează o serie de activități confirmative: crează strategia, adună echipa, joacă la nivelul de ligă internațională, câștigă fonduri de premii pentru întreaga echipă, etc.

5. Copilul are dreptul la greșeală. Fiți gata că testarea domeniilor de interes va implica atât costuri emoționale, cât și financiare. DAR! Nu mergeți în extreme – de a certa copilul pentru o nouă secție de sport, care trebuie achitată sau de a oferi acces liber la orice. Înaintea alegerii unei noi secții sau activități, oferiți copilului posibilitatea de a lua decizia argumentată în privința la alegerea anterioară – „vrei să mergi la înot, cu fotbalul ce facem?

Alegerea activităților extrașcolare și identificarea vocației este misiunea, care și-o asumă copiii împreună cu părinții și nicidecum școala. Elementar profesorii nu sunt în stare să iubească toți copiii la fel ca și părinții.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s