TOP 5 cărți despre parenting

De ceva timp, nu-mi place cuvântul „educație”.

De fapt, semnificația, care i se atribuie tot mai frecvent. Ca și proces, se rezumă la o totalitate de recompense și pedepse pentru obținerea unui rezultat dorit prin intermediul stimulenților (cărora am obișnuit să le spunem motivație). Cu riscul de a primi tot valul de nemulțumire, procesul în sine, mi se asociază cu „dresarea”.

Ultimele 2 luni am realizat „un raid” prin 17 librării și portale online pentru a găsi cele mai interesante cărți despre relațiile părinți – copii, părinți – adolescenți.

Momentul care m-a frustrat cel mai mult este că 90% din autori comercializează la kilogram ideea, că misiunea de bază a unui adult este mai degrabă să „educe” (revin la ideea de dresare sau la procesul de facere a unui OM din copil), decât să pună la dispoziție instrumente pentru a-l pregăti pentru viață.

Concluzia în urma acestui „raid” – comunicarea, în viziunea multor autori, se reduce la o ierharhie, lipsită de logică (după mine): oameniiadulții, atotștiutorii, care produc impact și valoare și copiiiun soi de semi-oameni, care nu produc impact considerabil, nu cunosc prea multe și merită observații constante – învață! nu fugi! nu vorbi tare! (deseori, îmi apare întrebarea: dar să respir pot??).

Și totuși, am creat TOP 5  al cărților despre parenting. Foarte personal, foarte subiectiv, foarte aproape de valorile care le trăiesc, în care lipsește cuvântul „educație” sau are valoarea unei comunicări de EGALITATE.

Locul 5. Nu există copii răi, de Janet Lansbury.  Prima carte care a răsturnat ideile mele despre capriciile, lacrimile, revoltele sau împotrivirile copiilor. Este modul lor unic și firesc prin care ne transmit un mesaj, atât timp cât nu i-am furnizat un instrument acceptat de ambii actori (în egală măsură de copil și părinte). Janet Lansbury transmite mesajul – cheie și cel mai important pentru un copil: Nu te îngrijora, sunt aici pentru tine orice-ar fi și mă pot descurca în orice situație.

Locul 4. Copiii știu cel mai bine, de Deborah Carlisle Solomon. Într-o manieră directă și la obiect, autoarea vorbește despre modalitățile de a crea condițiile optime pentru dezvoltarea emțională și socială. Există totuși, un accent puternic pe ideea de limite, lucru care l-aș fi înlocuit cu „zona de confort în raport cu ceilalți”.

Locul 3. Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor, de Gary Chapman și Ross Campbell. Cartea care am simțit-o foarte aproape, care vorbește despre ghidarea prin iubire – timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile sau mângâierile. Fiecare dintre copii deține și precepe unul sau câteva limbaje,  prin prisma cărora „oamenii mici” simt afecțiunea. Dragostea necondiționată responsabilizează și  devine cel mai important stimulent în creșterea personală. Important este să nu fie confundată cu instrumentele de manipulare sau recompensare a atenției.

Locul 2. Песталоцци XXI. Книга умных родителей (trad. Pestalozzi XXI. Cartea părinților inteligenți), de Andrei Maximov. Solicitările părinților în raport cu școala cresc, certăm tot mai des și mai dur tânăra generație (pe care de fapt tot noi am crescut-o), cum procedăm? Soluția care o oferă autorul – e să devenim inteligenți pentru copii noștri și să încetăm să „educăm”, pentru că involuntar copiii vor prelua modelul de comportament al părintelui. Andrei Maximov re-abordează viziunea pedagogului suedez Pestalozzi, care mizează pe dezvoltarea talentului înnăscut al copilului, a ceea ce deja există și identificarea nevoilor și pasiunilor sale.

Locul 1. Родители как враги (trad. Părinții ca dușmani), de Andrei Maximov. Nu poți citi această carte fără să râzi. Autorul mizează pe ideea de egalitate între copii și adulți. Andrei Maximov, ironizează atitudinea tipică față de copii și sarcastic îi numește „недочеловеки”. Autorul exemplifică ipoteza de egalitate prin răsturnarea rolurilor și abordează principiul „ce ție nu-ți place…”, știți și voi proverbul. Prin situații paradoxale sunt descrise momentele în care copiii ar putea zice părinților, într-un moment de implicare – „mergi în camera ta, ești prea bătrân pentru acest subiect”, sau „e timpul să te culci, chiar dacă începe filmul tău preferat”, „taci și nu te implica în discuția copiilor”. Pare ridicol, nu??? Atunci, de ce o facem noi, adulții??

Partea cea mai tristă – în acest top (foarte personal și subiectiv) nu am regăsit niciun autor autohton…

O recomandare??

2 gânduri despre „TOP 5 cărți despre parenting

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s