Părinții – mai interesanți decât tableta

Doar 12 min…

timpul pe parcursul unei zile, care un părinte angajat în câmpul muncii petrece în contact direct cu copilul său. 

Pentru afecțiune, zâmbete, povestiri despre toate, suport, dragoste, grijă le dedicăm 12 min -sunt statisticile aduse de Austeja Landsbergiene, Fondatoarea și CEO Six Senses International Preschool  din Lituania.

Câteva ore pentru somn, alimentație, iar restul? În momentele în care suntem ocupați, oferim picilor gadget-ul – un fel de salvare pentru tăcere și timp liber.

La vârsta de 0-3 ani, în creierul copilului generează cca 700 milioane de neuroni, care în mod evident ancorează în subconștient imaginile mai frecvente – amintirile despre jocurile cu buneii sau părinții, senzațiile de WOW sau jucăriile de care au avut parte.

Astfel, în lupta pentru atenția copiilor părinții concurează cu tableta, smartphonul, jocurile video. Competiția este deloc loială și egală, pentru că noi, părinții, conștient ne rezervăm rolul de outsider. Și pentru că pierderile sunt frustrante și ne simțim vulnerabili, luăm din mâinele copiilor orice gadget.

Concurăm cu aplicația, care la fiecare câștig îi comunică: „Bravo!”, „Ai obținut scorul maxim!”, „Încă un nivel trecut cu succes!”, „Ești cel mai tare!”, iar la fiecare eșec: „de această dată nu ai reușit, mai încearcă o dată!”. Un smartphone setat la respectarea regimului zilei, cum detectează mișcări, este primul care îi urează „bună dimineața” și îl întreabă cum a dormit.

Și ce le zicem noi, adulții? „Cât se poate de dormit?”,Ți-ai făcut temele?”, „Ce notă ai luat la test?”, „De ce te-ai certat cu X?”. Diferența între o aplicație/joc/gadget și comportamentul unui adult tipic este că primul creează memorii, nu așteptări. Memorii în care piciul este bravo, cel mai tare sau primește recompense.

Ce se întâmplă în conștiința unui copil? Cel mai frecvent jucăriile preferate reflectă nevoia lui primară.

Colecționează monștri? Posibil, prea frecvent i se oferă calificative negative la acțiuni.

Un ursuleț cu o istorie de mulți ani, deja obosit de atâta vreme – el simte nevoia acută de a avea un prieten fidel.

Și dacă e un joc video? Există 3 opțiuni valabile: are nevoie de spațiu privat, în care ceilați nu au acces (părinții pot fi sursa de autoritate excesivă), simte nevoia de recunoaștere, vrea să fie primul (caută să obțină cel mai mare raiting), sau are nevoie de prieteni (se regăsește într-o comunitate la fel ca el/ea).

Crearea memoriilor e un proces dificil, în care adulții migrează de la faza de apreciere, la empatie și înțelegere. Să skiezi cu piciul în momentul lui de frică extremă și să îl ții de mâini, îi ancorează memoria despre autodepășire.

Realizarea timp de câteva ore, a unui exercițiu la mate, care pare a fi fără soluții,  este ancorarea memoriei despre insitență. Îmbrățișarea după ce s-a accidentat cu bicicleta și a defectat-o e ancorarea valorii piciului în ochii adulților.

Chiar dacă sunt doar 12 minute pe zi, orice micuț, care se simte centrul universului pentru părinții săi, căruia nu îi este frică să povestească despre eșecurile sale, pentru care o zi de duminică însemnă „bătălia cu pernele cu părinții”, le va trăi din plin!

Orice adult/părinte poate fi mai interesant decât tableta, dar oare este??

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s