7 coșmaruri ale părinților…

Probabil, sunt întruchiparea tuturor coșmarurilor părinților…

Așa mi-am început discursul în fața a 100 părinți…
A venit momentul să dau cărțile pe față și să vorbesc despre 7 coșmaruri la care mi-am supus involuntar părinții!

#Coșmarul 1. Lipsa prietenilor. În copilărie, deseori auzeam despre mine fraza „tace și face” pentru că de la 5 ani, eram pe „unda mea”, puteam petrece ore în șir jucându-mă cu o pungă de polietilenă. La facultate – „cioară albă”, angajată și implicată în activități de volutariat… citeam la ore, în ultima bancă dramaturgia postmodernă a lui Matei Vișniec sau răsfoiam impresionantele reviste National Geographic.

#Coșmarul 2. Acces nelimitat la internet. Niciodată nu am avut restricții la accesarea spațiului online. Pentru că din start mi s-a explicat că rețeaua cibernetică e un instrument, nu un scop în sine. Petreceam ore în șir, căutând definiții pe dexonline și tutoriale YouTube. Așa am descoperit filmul „The Secret”, care într-o clipă mi-a răsturnat percepția despre lume – nimeni nu mă poate lipsi de dreptul de a visa. De aici, am învățat despre setarea scopurilor, harta viselor și mulțumirea pentru tot ce ai.

#Coșmarul 3. Jocurile video. Câțiva ani buni, în faza adolescenței, am fost gamer înrăit! Am jucat până la miezul nopții, uneori până zori. Închideam ușa camerei, îmi puneam căștile și mă refugiam în spațiul virtual.
Încercam să explic ce fac ore în șir la computer, dar când vorbeam despre Need for speed, CS, GTA sau DOTA – aveam senzația că vorbesc în chineză, iar părinții mei ar fi vorbitori nativi de italiană.
Totul s-a schimbat într-o fracțiune de secundă, când am convins-o pe mama să stea cu mine un pic și să urmărească cum joc. A înțeles tot!! Că e vorba de creare de strategie, că învăț să lucrez în echipă, că vorbesc engleză cu nativii. Nu a devenit gamer, dar cel mai important – a devenit aproape, „din gașca mea”, mă înțelegea, mama la care visează toți copiii lumiiFUN al PICIULUI SĂU, orice ar face.#

#Coșmarul 4. Aspectul fizic – imaginea părintelui. Copiii deseori sunt confundați cu un business-plan, scopul de bază fiind  obținerea devidendelor în viitor, cu bife în lista așteptărilor față de pici: să obțină note maxime, să fie mai bun decât copilul vecinului, să împuște cu poezii, stând pe scaun în fața tuturor oaspeților, etc.
A existat o bună perioadă în care culoarea părului meu a fost roz, la o  vârstă destul de conștientă, deși continuam să fiu eleva/ studenta exemplară. Nouă adulților, ne este groază că aspectul/ comportamentul copilului ne poate șterbi din imaginea impecabilă, vom fi mamă/ tată rău/rea dacă piciul încasează un „2” sau plânge în public – pentru că „nu e frumos”.

#Coșmarul 5. Integritatea bunurilor casei. De la vrio 6 ani, am luat în mâini prima dată șurubelnița. De atunci a început aventura dezasamblării și setării tehnicii de uz casnic prin metoda încercărilor, studierea la modul practic a curentului electric, etc.

#Coșmarul 6. Apartenența la o „gașcă”  dubioasă.
Mulți ani am fost voluntar la organizație internațională. Versiuni au fost multe)) – influența la o „sectă”, influența unui grup de prieteni, etc. Schimbarea s-a produs în ziua decernării premiilor la proiectul „Get Ready” la care a fost prezentă familia, iar rezultatul echipei – 800 elevi din Nordul Moldovei, care au urmat program de orientare în carieră și 5 mentori din China, Ucraina, Azerbajan, și Romania.

#Coșmarul 7. Alegerea profesiei și ambițiile
Niciodată nu am crezut că voi ajunge în domeniul IT. Doar ultimii 3 ani „IT-șnik” sună bine.
Însă datorită tuturor coșmarurilor unui adult prin care au fost nevoiți să treacă părinții mei – au devenit #SUPER_EROII mei – de la fata cât o piesă LEGO cu părul roz – la ceea ce sunt astăzi.

Lecții învățate:
1. să fii „cioară albă” e o senzație superbă = ești diferit și unic;
2. internetul e instrument, nu scop în sine;
3. experiența nu se obține rezolvând integrame, dar prin autocunoaștere, greșeli, pozne, șotii și experimente;
4. mama care știe ce înseamnă DOTA (ș.a.) – super-eroul meu;
5. etichete au doar hainele, nu oamenii;
6. experiențele și memoriile sunt mai valoroase decât jucăriile stricate;
7. IMPLICAREA în interesele copiilor este cheia;
8. eșecurile sunt bune – ele conturează personalitatea!
9. Restricțiile excesive generează revolta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s